29 de saptamani

203 zile de cand locuiesti la mine in burta. pfff, ce mult pare. si totusi mi se pare ca s-a dus atat de repede. am trecut prin tot felul de stari de cand am aflat ca existi, de la exaltare la panica, anxietate, fericire absoluta, neliniste, ingrijorare, din nou entuziasm excesiv. o fi fost si de la hormoni, nu zic nu. o fi fost si de la vara asta care, in anul nasterii tale, a picat intr-o… marti. doar stii ca ploaia poate sa-i deprime pana si pe cei mai veseli dintre noi (nu e cazul meu cu veselia extrema, but still…). ce sa-ti zic? in astea 203 zile de cand cresti si te tot foiesti la mine in burta am avut niste timp sa realizez cat de mult imi doream sa apari. ce sa mai, cand am mai aflat si ca esti baiat, am zis ca mi-a cazut tot norocul in cap. fara fundite si rochite, fara ponei roz, fara alinturi si fitze gratuite, fara isterii nemotivate. asa mi-am zis. apoi mi-am dat seama ca oricum toti tzancii sunt sex-less practic pana la 3-4 ani cand realizeaza ce-i cu ei din punctul asta de vedere. si ca oricum oracaiti toti la unison, faceti pe voi cu acelasi patos si insistati sa nu dormiti cu zilele din aceleasi ratiuni care imi scapa. sa-ti spun si ca nu prea imi plac copiii? adica asa, in general, copiii altora… sunt dragutzi, nu zic, dar niciodata nu m-am dat in vant dupa ei. dar cu tine sta altfel treaba, evident. stiu sigur ca o sa-mi placa de tine pentru ca deja esti simpatic. daca semeni si cu taica-tu, sigur ne-ntelegem. e drept ca de-abia astept sa te cunosc, sa iesi adica de la mine din burta si sa te zbati cat vrei tu fara sa-mi mai dai mie suturi in tot felul de locuri care chiar conteaza. dar si mai mult decat atat, de-abia astept sa te cunosc pentru ca sunt foarte curioasa cum esti. oare ai degetele lungi si frumoase ca ale lui tati (si ale mele, deci sunt ceva sanse), oare o sa ai ochii verzi ca ai lui tati sau negri ca ai mei, oare o sa fii carunt asa cum suntem amandoi de la 20 de ani? oare o sa-ti placa fotografia, cum ii place lu’ bunica-tu’, sau o sa-ti placa sa gradinaresti si sa construiesti tot felul de utilaje asa cum face celalalt bunic? oare o sa fii slightly dubios ca bunicile tale (fiecare pe stilul ei, ofcors)? nu stiu nimic din toate astea, voi afla peste 2 luni si ceva. deocamdata astept rabdatoare sa nu te mai foiesti pentru ca abia am mancat si zau ca nu-mi priesc suturile in stomac.
maine merg la consult si ecografie si de-abia astept sa vad ce mai faci. e prima ecografie la care mergem fara tati. sunt deja 5 zile de cand a zis ca se duce sa-si ia tigari si nu s-a mai intors. haha. nu. era o gluma copil, cum sa plece tati? el o sa fie vesnic langa noi. a plecat doar o tura pana in abu dhabi in delegatie. tati lucreaza la ibm (da, retro cool, stiu) si tocmai a primit un proiect nou. eu sper sa mearga usor ca sa poate sta cu noi acasa macar 2 saptamani peste 2 luni jum’ate, cand te nasti tu.
acum sunt la valeni de munte, la bunicii tai. si ploua de trei zile nonstop. 19 iunie si sunt maxim 15 grade afara. nu stiu daca e cazul sa-l invidiez pe taica-tu pentru cele 45 de grade in care isi duce existenta de cinci zile incoace sau sa ma bucur ca nu ma sufoc de cald. dar ma invelesc cu pilota de iarna, damn it. oh well, au anuntat canicula in iulie si august, asa ca banuiesc ca ar trebui sa am grija ce-mi doresc.
te las acum bebe. inca nu ne-am hotarat cum o sa te cheme. Sebastian Andrei era o idee, dar tati a zis ca vrea Mihai aseara cand am vorbit la telefon. mie mi-ar placea Andrei, as putea sa te strig Andi. taica-tu (Adi) a zis ca asta-i suna a lipsa de inspiratie. mai e timp sa ne hotaram. deocamdata iti vom spune in continuare Putza. stiu, nu ti se pare amuzant. tough luck, face maica-ta misto de tine. eu zic sa te obisnuiesti.
hai te pup. ne ‘auzim’ in cateva zile.

mama